Ce este dermatita atopică?
Dermatita atopică reprezintă un tip de eczemă endogenă care afectează frecvent copiii, având o prevalență ridicată în rândul bebelușilor și a preșcolarilor. Deși nu pune viața în pericol și nu este contagioasă, dermatita atopică este o importantă cauză de morbiditate și de scădere a calității vieții.
Cauze și factori de risc
Dermatita atopică apare din cauza unui cumul de factori. În prezent, predispoziția genetică joacă un rol important, întrucât se cunosc anumite gene implicate în sinteza alterată a unor proteine din structura pielii. Alterarea microbiomului cutanat (microorganisme bune și rele care stau pe piele), în sensul scăderii numărului de bacterii bune prin igienă excesivă, este un alt factor de risc pentru dermatita atopică. Astfel, proliferează bacteriile patogene, precum Staphilococcus aureus, și se creează un mediu propice pentru pătrunderea iritanților.
Dermatita atopică se asociază frecvent cu alte patologii, precum rinita alergică și astmul bronșic, făcând parte din triada atopică. Alți factori de risc includ:
- rude de gradul I cu alergii, urticarii, intoleranțe alimentare;
- istoric personal de alergii sau eczeme;
- expunerea la fumul de țigară (inclusiv prenatal);
- expunerea la iritanți/alergeni precum detergenții, săpunurile, părul de animale, polenul, praful.
Semne și simptome de dermatită atopică
Dermatita atopică la bebeluși
La copiii mici sub 1 an, dermatita atopică se manifestă prin zone eritematoase, intens pruriginoase (mâncărime de piele), cu localizare mai ales pe față (frunte și obraji roșii) și zonele de extensie ale membrelor. Frecvent se asociază cu dermatita seboreică infantilă („cruste de lapte” în scalp). Scărpinatul determină fisuri și excoriații și alterează somnul. În plus, la bebeluși pot apărea vezicule (bășici mici pline cu lichid) care se sparg și lasă cruste sau scuame. În general, dermatita atopică apare după primele 2 luni de viață și nu trebuie confundată cu bolile infecțioase ale copilăriei, precum vărsatul de vânt, sau alte boli de piele, precum scabia (râia).
Dermatita atopică la preșcolari
La copiii de peste 2 ani, plăcile și placardele eritematoase apar cu precădere pe trunchi și membre, și adesea nu mai sunt însoțite de vezicule. Frecvent, se dezvoltă zone de lichenificare (îngroșarea a pielii uscate), dermatită a mâinilor sau eczemă numulară, iar în această perioadă pot apărea și modificările respiratorii sau din sfera ORL (rinita alergică, denumită popular febra fânului). Dermatita atopică la preșcolari poate fi o continuare a bolii debutate în perioada de sugar sau poate apărea de novo.
Dermatita atopică la copilul mare și la adult
Debutul după vârsta de 6-7 ani sau în adolescență este mai rar, fiind considerat atipic. De regulă, apare sub formă de xeroză cutanată și plăci roșii, pruriginoase, în zonele de flexie (plica cotului, fosa poplitee), dar și pe trunchi, fără să mai implice fața. La adolescenți, paradoxal, pielea uscată de pe membre, trunchi, se poate asocia cu seboree la nivel facial (ten gras ce favorizează acneea). La adulți, erupția polimorfă la lumină și istoricul de urticarii, ori alergii, pot fi semne care indică dezvoltarea dermatitei atopice.
Diagnosticul dermatitei atopice
Diagnosticul dermatitei atopice este unul preponderent clinic, pe baza semnelor și simtomelor, fără a exista investigații specifice care să indice prezența bolii. Astfel, pentru a ușura stabilirea diagnosticului au fost propuse mai multe sisteme de clasificare, precum criteriile Hainifin și Rajka sau criteriile grupului britanic de studiu al dermatitei atopice.
Analizele de sânge care se recomandă în caz de dermatită atopică includ:
- hemoleucograma (uneori poate fi prezentă eozinofilia – creșterea numărului de eozinofile);
- dozarea nivelului seric de IgE (crește la 80% dintre pacienți), uneori cu test ALEX (allergy explorer);
- dozarea LDH (marker de activitate a bolii, care crește semnificativ).
Alte analize includ:
- testarea patch efectuată de medicul alergolog, care poate depista eventuali alergeni ce întrețin puseurile de atopie;
- examen bacteriologic în caz de suprainfecție a leziunilor cutanate;
- examen micologic pentru a exclude tinea corporis.
Biopsia cutanată cu examinare histopatologică arată modificări nespecifice și nu se recomandă de rutină, doar pentru diagnostic diferențial.
Tratamentul dermatitei atopice
Tratamentul dermatitei atopice depinde de forma de boală, care poate fi ușoară, moderată sau severă (conform SCORAD – SCORing Atopic Dermatitis). Prima linie de tratament o reprezintă terapia topică (locală) cu emoliente aplicate de 2 ori pe zi, a la long, de preferat imediat după baie. Dușurile trebuie să fie scurte și cu apă călduță, iar uneori de recomandă băile cu ovăz, efectuate la 2-3 zile (nu zilnic, întrucât igiena excesivă distruge micorbiomul cutanat). Compresele umede aplicate înainte de emoliente favorizează pătrunderea acestora în piele și reduc pierderile de apă.
Corticosteroizii topici se aplică doar în puseu și întotdeauna în completarea emolientelor. La bebeluși, se aplică anumiți dermatocorticoizi, strict sub supravegherea medicului dermatolog. Suplimentar, dacă este vorba de o formă moderată sau severă de dermatită atopică, se pot prescrie inhibitori topici de calcineurină, după terminarea tratamentului cu dermatocorticoizi, cu scopul de a prelungi efectul acestora și remisiunea.
A doua linie de tratament o reprezintă fototerapia (PUVA sau UVBnb), care se recomandă de regulă la copiii de peste 8 ani, iar tratamentele sistemice, mai noi, precum terapiile biologice (Dupilumab) și inhibitorii de Janus-kinaze (Baricitinib) s-au dovedit foarte eficiente în formele severe, reprezentând ultima linie de tratament.
Evoluția dermatitei atopice
Dermatita atopică este o afecțiune cronică, inflamatorie, cu perioade de remisiuni și recăderi. De multe ori, boala debutată în copilărie se remite spontan sau scade în intensitate la vârsta adultă datorită maturizării sistemului imunitar, dar fondul alergic persistă toată viața. Asocierea dermatitei atopice cu rinita alergică sau cu astmul bronșic reprezintă factor de prognostic negativ.
Concluzie
Dermatita atopică este o afecțiune cronică ce necesită o abordare complexă și personalizată. Prin monitorizare medicală continuă, tratamente adaptate și o igienă atentă a pielii, pacienții pot obține controlul simptomelor și o îmbunătățire semnificativă a calității vieții. Clinica Dr. Iosif oferă soluții moderne și eficiente pentru tratarea dermatitei atopice, adresând nevoile fiecărui pacient în parte.
Dr. Cristina Irimia
Medic specialist Dermatologie
